Recuperarea datoriilor reprezintă o preocupare principală în materie de drept civil și drept comercial. Potrivit legii, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Cu alte cuvinte, cel care își asumă o obligație cu bună știință, poate fi forțat să o execute.
Care sunt, însă, mecanismele concrete prin care datoriile pot fi recuperate?
În primul rând, trebuie subliniat faptul că strategia diferă în funcție de izvorul obligației. Dacă deja deține un titlu executoriu, cum ar fi o hotărâre judecătorească definitivă, partea interesată are posibilitatea de a se adresa în mod direct executorului judecătoresc. Astfel, cu concursul puterii publice, va putea constrânge debitorul la plata sumei în mod silit, urmărind orice bun aflat în proprietatea sa.
În măsura în care datoria derivă dintr-un simplu contract olograf al părților, este necesar ca partea interesată să apeleze întâi la instanțele de judecată, care vor determina existența și întinderea exactă a obligației scadente. Prezentul articol are drept scop indicarea principalelor demersuri legale pentru recuperarea creanțelor.
1. Acțiunea civilă de drept comun
Mecanismul clasic folosit pentru recuperarea datoriilor este acțiunea civilă de drept comun. Această acțiune poate fi introdusă indiferent de cuantumul datoriei și permite, de regulă, administrarea oricărui mijloc de probă pentru dovedirea adevărului.
Părțile pot solicita administrarea interogatoriului în mod reciproc, pot aduce înscrisuri pentru dovedirea stării de fapt și pot solicita chiar și efectuarea unei expertize, în cazul în care determinarea întinderii obligației necesită opinia unui specialist.
Proba cu martori este și ea admisibilă, însă în anumite condiții clar stabilite de lege. De regulă, actul juridic în sine nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, legea cunoaște și excepții. Spre exemplu, martorii pot fi ascultați dacă partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră. Totodată, legea permite dovada cu martori a actului juridic, indiferent de valoarea lui, doar contra unui profesionist și doar dacă a actul a fost făcut în exerciţiul activităţii sale profesionale, în afară de cazul în care o lege specială cere dovada scrisă.
Instanța competentă diferă în funcție de valoarea litigiului, respectiv după cum părțile dețin sau nu calitatea de profesionist. Hotărârea primei instanțe este executorie doar în anumite situații, precum pentru plata salariilor, pensiilor sau obligațiilor de întreținere. Aceasta poate fi atacată cu apel, uneori și recurs în ultimă instanță, fapt care atrage o durată mai mare a procesului.
Întrucât acțiunea civilă de drept comun poate presupune uneori un proces anevoios, legea prevede proceduri speciale pentru recuperarea datoriilor, în anumite condiții.
2. Ordonanța de plată
Prima procedură specială este ordonanța de plată. Această este aplicabilă creanţelor certe, lichide şi exigibile, respectiv obligaţii de plată a unor sume de bani, care rezultă dintr-un contract scris sau alt înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În cazul profesioniștilor, contractul scris lipsește adesea, însă raporturile se derulează în formă simplificată, prin simpla emitere a facturii pentru bunurile livrate ori serviciile sau lucrările prestate. Această situație poate fi valorificată deopotrivă în procedura ordonanței de plată.
Ca prim pas, creditorul trebuie să comunice debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie prin care îi va acorda un termen de 15 zile pentru plata sumelor datorate. La expirarea termenului, în caz de neplată, creditorul se poate adresa instanței de judecată pentru recuperarea creanței.
Procedura presupune mai multe avantaje. În primul rând, citarea părților se realizează potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, iar probațiunea constă în mod esențial în înscrisurile depuse de părți. Din acest considerent, este absolut necesar ca ordonanța de plată să fie însoțită de toate înscrisurile doveditoare, precum și să indice expres suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei.
Dacă debitorul contestă datoria, iar starea de fapt nu poate fi concret determinată doar pe baza înscrisurilor, instanța va respinge ordonanța de plată. În această situație, părțile se pot adresa instanței de judecată prin acțiunea de drept comun, fără ca hotărârea pronunțată în procedura ordonanței de plată să aibă autoritate de lucru judecat. În cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare, ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.
Singura cale de atac este cererea în anulare, care se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători. Această cale de atac nu suspendă executarea primei hotărâri.
3. Cererea de valoare redusă
Procedura cererii de valoare redusă este aplicabilă atunci când creanța nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii.
Cu toate acestea, procedura nu este aplicabilă cererilor precum cele referitoare la moșteniri, insolvență, drepturi patrimoniale născute din relații de familie, asigurări sociale, raporturi de muncă sau atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Cererea de valoare redusă poate lua forma unui formular-tip aprobat de către Ministerul Justiției, care va fi înregistrat pe rolul judecătoriei, alături de toate înscrisurile doveditoare. Avantajul principal pentru recuperarea datoriilor neachitate cu celeritate este acela că procedura este scrisă şi se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu. Instanța dispune înfățișarea părților doar dacă apreciază necesar sau dacă una dintre părți solicită acest lucru. În măsura în care consideră că nu sunt necesare dezbateri orale, instanța poate chiar să refuze cerera părții de a fi prezentă la judecată.
Judecătorul poate solicita clarificări, la fel cum poate încuviinţa şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de părţi. Cu toate acestea, dată fiind rațiunea procedurii, nu sunt încuviinţate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii.
Hotărârea este pronunțată și redactată în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau de la dezbaterea orală. Singura cale de atac este apelul, care se soluționează de către tribunal și nu suspendă de drept executarea primei hotărâri.
Față de diversitatea procedurilor detaliate, este evident că alegerea unei strategii adecvate reprezintă primul pas pentru eficientizarea afacerii și minimizarea pierderilor financiare. Abordarea corectă poate face diferența între succes și eșec în materie de recuperarea datoriilor. Prin urmare, implicarea unui avocat specializat nu ar trebui considerată doar o opțiune, ci o reală necesitate în procesul de optimizare și protejare a intereselor dumneavoastră.
Av. Cosmina Șeulean