Excluderea asociaților din cadrul SRL (societatea cu răspundere limitată) reprezintă un aspect complex al gestionării afacerilor, cu implicații juridice și practice deosebit de importante. În decursul activității comerciale, pot apărea situații în care asociații sunt excluși din companie, fie ca rezultat al deciziilor unilaterale dăunătoare societății, fie în urma unor conflicte interne sau schimbări de direcție în afacere.
Acest articol își propune să exploreze cazurile legale de excludere a asociaților din cadrul SRL, precum și efectele practice aferente.
Procedura de excludere a unui asociat este reglementată de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Așadar, analiza trebuie să pornească de la particularitățile cazului concret, urmând ca ipotezele de excludere să fie interpretate în limitele legii.
- Excluderea – sancțiune. Interpretări
Situațiile privind excluderea asociaților din cadrul SRL sunt expres prevăzute de lege. În concret, poate fi sancționat cu măsura excluderii:
- asociatul care nu aduce aportul social pe care și l-a asumat, deși a fost pus în întârziere;
- asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii;
- asociatul administrator care se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui ori al unui terț.
Analizând de o manieră superficială dispozițiile Legii nr. 31/1990, observăm că excluderea ar fi teoretic posibilă și față de asociatul cu răspundere nelimitată care ajunge în stare de faliment, a fost declarat incapabil, se amestecă fără drept în administraţia societății sau încalcă prevederile art. 80 sau art. 82 ale aceleiași legi.
Totuși, la o privire mai atentă, observăm că textul face referire expresă la asociatul cu răspundere nelimitată. Față de terminologia folosită, practica judiciară reține că aceste cazuri se referă la excluderea asociatului cu răspundere nelimitată, deci strict la situația unei societăţi comerciale în nume colectiv sau al societăţii în comandită simplă.
Cu alte cuvinte, aceste situații nu pot fi aplicate în cazul unui SRL, din motive evidente. O răspundere nelimitată ar însemna existența unui asociat unic, or “excluderea” lui ar echivala cu dizolvarea societății.
Întrucât dispozițiile Legii nr. 31/1990 sunt oarecum sumare în materia excluderii asociaților, practica judiciară a cunoscut de-a lungul timpului numeroase divergențe. Sesizată fiind cu dezlegarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia nr. 28/2021, prin care a atins câteva concluzii esențiale în materia cazurilor de excludere a asociaților.
Înalta Curte a reținut cu titlu de principiu că scopul normei speciale este acela ca părăsirea societăţii, ca efect al excluderii, să nu poată opera în orice condiţii, căci excluderea este esențialmente o sancţiune pentru refuzul de a conlucra, pentru o conduită ce nu respectă coordonatele interesului societar. Având în vedere caracterul aspru al sancțiunii, Înalta Curte a optat pentru o interpretare strictă a cazurilor de excludere.
S-a decis, spre exemplu, că asociatul care nu deţine calitatea de administrator nu poate fi exclus pentru categoria generală a fraudelor în dauna societăţii, prevăzută de art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr.31/1990. Așadar, acest caz nu poate atrage excluderea față de asociatul care nu deține simultan calitatea de administrator în cadrul aceluiași SRL.
Totodată, Curtea a stabilit că ipotezele de excludere a asociatului prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu se completează cu prevederile art. 1.928 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil. Cu alte cuvinte, regimul nu se aseamănă cu cel al asociaților unei societăți simple, aceștia din urmă putând fi excluși pentru orice motive temeinice dovedite în fața instanței de judecată.
- Aspecte de procedură
Din punct de vedere procedural, trebuie reținut că excluderea asociaților din cadrul SRL se pronunţă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărui asociat sau la cererea societății, dacă adunarea asociaților decide promovarea unei acțiuni în excludere.
În mod esențial, demersul trebuie să fie inițiat în termenul de prescripție general de 3 ani de zile de la momentul apariției cazului de excludere.
Mai apoi, ipotezele de excludere trebuie să fie probate în fața instanței de către societate ori asociații care solicită excluderea cu titlu de sancțiune. Fie că discutăm despre încălcarea unei obligații contractuale asumate privind aportul social, sau despre un delict civil privind fraudarea intereselor societății, excluderea nu este posibilă în lipsa unor dovezi clare.
Înscrisurile întocmite în activitate, evidențele contabile, conversațiile dintre părți, precum și martorii care au cunoștință directă despre împrejurările de fapt sunt doar câteva dintre mijloacele de probă care pot fi utile în acest demers.
În contextul importanței probatoriului propus spre administrare, trebuie menționat că nepriceperea asociatului, lipsa de experiență, lipsa de interes față de activitatea societății ori simple neînțelegeri între asociați nu pot atrage o sancțiunea la fel de drastică. Dimpotrivă, reaua-credință trebuie dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.
Totodată, reclamantul poate solicita în aceeași acțiune inclusiv repararea prejudiciilor cauzate de către asociatul exclus. În acest caz, întinderea pagubei trebuie dovedită cu certitudine, chiar și prin efectuarea unei expertize contabile, apreciată ca fiind utilă în lămurirea aspectelor de ordin tehnic de către un expert imparțial.
În situația în care instanța de judecată admite cazul de excludere, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi pentru viitor. Așadar, excluderea asociatului va avea automat implicații de natură fiscal-contabilă privind diminuarea elementelor de capital, inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale societății.
Hotărârea de excludere poate fi atacată cu apel, iar odată ce decizia instanței rămâne definitivă, societatea trebuie să urmeze în termen de 15 zile formalitățile legale de înregistrare a hotărârii de excludere la Registrul Comerțului.
- Excluderea – remediu
Nu trebuie pierdută din vedere nici opțiunea de excludere, văzută ca un remediu prin prisma art. 206 din aceeași Lege nr. 31/1990. În această situație, procedura de excludere nu este inițiată propriu-zis de către societate sau asociații interesați.
Potrivit acestui text, creditorii particulari ai asociaților dintr-o societate cu răspundere limitată pot face opoziţie împotriva hotărârii adunării asociaţilor de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat inițial. Acest drept aparține creditorilor care au drepturi deja stabilite împotriva asociatului/asociaților, printr-un titlu executoriu anterior hotărârii de prelungire.
În ipoteza în care opoziția este admisă, asociaţii trebuie să decidă dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să îl excludă din societate pe asociatul debitor al oponentului.
- Implicații juridice
Care sunt efectele concrete ale excluderii asociatului?
Asociatul exclus poate fi obligat la plata daunelor create şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale. Cu toate acestea, nu poate cere lichidarea beneficiilor decât după ce repartizarea este efectuată conform prevederilor actului constitutiv.
Dezavantajele asociatului exclus nu se opresc aici. Potrivit legii speciale, acesta nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. Totodată, el rămâne obligat față de terți pentru operaţiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere, și își va putea retrage partea doar după finalizarea operațiunilor aflate în curs de executare.
În cazul societății, activitatea poate fi afectată în funcție de numărul de asociați rămași. În situația în care societatea este constituită din numai doi asociați, ea poate funcționa în continuare cu un singur asociat, dacă asociatul rămas hotărăște continuarea existenței sub forma SRL cu asociat unic. În caz contrar, societatea va fi dizolvată.
- Concluzii
Excluderea asociaților din cadrul SRL reprezintă un proces complex și delicat, care trebuie gestionat în deplină conformitate cu prevederile legale și statutul societății.
În cazul societății, deși poate implica proceduri de lungă durată, excluderea unor asociați poate fi adesea unicul remediu în vederea salvării intereselor comerciale. Pentru asociații excluși, este esențială cunoașterea și apărarea propriilor drepturi conform legislației în vigoare, începând de la posibilitatea de a contesta decizia de excludere și până la opțiunea de a solicita repararea prejudiciilor în cazul unor acțiuni nelegale sau abuzive.
Consultarea unui avocat specializat în drept societar este esențială pentru a asigura respectarea tuturor procedurilor legale, precum și protejarea drepturilor și intereselor părților implicate.
Av. Cosmina Șeulean