Tranzacțiile intragrup reprezintă una dintre zonele de interes maxim în materie de fiscalitate. Substanța economică a acestor tranzacții ocupă un loc însemnat între ariile preconizate de specialiști ca fiind urmărite pentru controalele derulate de ANAF în anul 2024.
Ce reprezintă tranzacțiile intragrup?
În esență, tranzacțiile intragrup privesc acele operațiuni desfășurate între persoane considerate ca fiind afiliate.
Potrivit art. 7 pct. 26 Cod fiscal, afilierea există atunci când se distinge cel puţin unul dintre următoarele cazuri:
- o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică dacă acestea sunt soţ/soţie sau rude până la gradul al III-lea inclusiv;
- o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot ale unei persoane juridice ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;
- o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă cel puţin aceasta deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană juridică ori dacă controlează în mod efectiv acea persoană juridică;
- o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă o persoană deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor sale afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima persoană juridică, cât şi la cea de-a doua ori dacă le controlează în mod efectiv;
În ceea ce privește tranzacțiile intragrup și verificarea prețurilor de transfer, un principiu de bază este cel al „lungimii brațului.” Acest reper impune ca părțile afiliate, contrar predispoziției de a căuta în permanență o protecție reciprocă, să mențină raporturi identice celor dintre două părți independente. Interacțiunile trebuie să se limiteze la o simplă strângere de mână, rămânând, așadar, „la un braț distanță”.
Cum este analizat scopul economic în cazul tranzacțiilor intragrup?
Este binecunoscut faptul că, potrivit art. 11 Cod fiscal, organele fiscale au prerogativa de a analiza scopul economic al tranzacțiilor, respectiv de a reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul său economic real.
Legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 11 alin. 4 Cod fiscal o linie directoare principală, și anume aceea că tranzacţiile între persoane afiliate se realizează conform principiului valorii de piaţă.
La nivelul normelor metogolodice de aplicare a Codului fiscal, se arată că Atunci când se stabileşte preţul de piaţă al serviciilor în cadrul tranzacţiilor dintre persoane afiliate, autorităţile fiscale examinează în primul rând dacă persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în condiţiile stabilite de persoanele afiliate, luând în considerare tarifele obişnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii, cum sunt: transport, asigurare. În cazul în care nu există tarife comparabile se foloseşte metoda „cost plus”.
Pe scurt, pot fi supuse unei reîncadrări acele operațiuni care nu sunt destinate să producă avantaje economice precum profitul şi care determină, în mod artificial, o situaţie fiscală mai favorabilă pentru cel puțin una dintre societățile implicate.
Potrivit art. 108 alin. 2 Cod procedură fiscală, contribuabilul sau plătitorul care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate are obligaţia să întocmească dosarul preţurilor de transfer. Ordinul ANAF nr. 442/2016 prevede o serie de plafoane monetare a tranzacțiilor cu persoane afiliate, care odată depășite, nasc obligația de întocmire a dosarului prețurilor de transfer.
Totodată, obligația poate să se nască inclusiv la solicitarea organului fiscal, în cadrul unei inspecții fiscale. Prin excepție, dosarul preţurilor de transfer nu va fi solicitat dacă contribuabilul este beneficiar al unui acord de preţ în avans, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, conform procedurii.
Ce conține dosarul prețurilor de transfer?
Dosarul prețurilor de transfer trebuie să conțină elemente precum:
- Informații despre grup, cum ar fi structura organizatorică, descrierea activității generale, precum și descrierea politicii de stabilire a prețurilor de transfer la nivelul grupului și prezentarea generală a tranzacțiilor dintre afiliați;
- Informații despre contribuabil, cum ar fi structura, descrierea activității, localizarea și detalierea relaţiilor de afiliere directe şi indirecte din perioada întocmirii dosarului, descrierea tranzacţiilor derulate cu fiecare persoană afiliată, fluxul acestora, precum și politica de stabilire a prețurilor de transfer;
- Analiza tranzacției, funcțiile pe care le îndeplinește, termenii contractuali, circumstanțele economice specifice;
- Analiza de comparabilitate;
- Descrierea metodei de stabilire a preţurilor de transfer pentru fiecare tranzacţie şi argumentarea criteriilor de selecţie a acesteia; între cele mai frecvent utilizate se numără metoda comparării prețurilor și metoda cost plus, însă la fel de bine contribuabilul poate apela la metoda împărțirii profitului sau orice altă metodă recunoscută de Codul fiscal și Liniile directoare emise de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Conținutul dosarului, în ansamblul său, trebuie să respecte în mod fidel prevederile Ordinului nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer. Totodată, respectarea Ghidului OECD este o condiție necesară pentru a putea dovedi legalitatea procedurii urmate.
De ce este important să respecți valoarea de piață?
În cazul în care principiul valorii de piaţă nu este respectat, organele fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii aferente rezultatului fiscal. Automat, această operațiune va atrage modificarea bazei de impozitare și recalcularea impozitelor și taxelor datorate retroactiv la bugetul de stat, alături de dobânzile și penalitățile acumulate.
Cu alte cuvinte, dacă se apreciază că prețul tranzacției a fost nejustificat de mic, obligațiile fiscale vor fi recalculate în funcție de prețul mai mare, considerat a fi în conformitate cu valoarea de piață.
Totodată, în cazul în care contribuabilul nu pune la dispoziţie datele necesare pentru a stabili dacă preţurile de transfer practicate respectă principiul valorii de piaţă, organele fiscale pot estima suma venitului sau a cheltuielii aferente rezultatului fiscal. Estimarea poate atrage, la rândul ei, stabilirea unor obligații fiscale suplimentare semnificative.
În plus, nerespectarea obligațiilor de întocmire și prezentare a dosarului prețurilor de transfer, în condițiile și la termenele prevăzute de lege, atrage sancțiuni pecuniare. Faptele se sancționează cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amenda de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice.
Care sunt “red flag-urile” care atrag controalele ANAF?
Cu ocazia inspecțiilor fiscale ori controalelor inopinate, organele fiscale urmăresc o serie de factori de risc în materia tranzacțiilor intragrup, între care se numără:
- Frecvența și volumul tranzacțiilor cu afiliați în raport de numărul total de tranzacții;
- Specificul tranzacțiilor cu afiliați;
- Modul de lucru, modul de facturare și modalitatea de plată a obligațiilor asumate;
- Existența unor împrumuturi semnificative frecvente între afiliați;
- Alte tipuri de servicii financiare, precum liniile de credit;
- Pierderile fiscale nejustificate ori recurente;
- Stabilirea unor marje de profit aflate sub media raportată de alte companii cu activitate identică ori similară;
- Cererile de rambursare de TVA de la bugetul de stat.
În măsura în care societatea ta se regăsește într-una dintre aceste situații, cunoașterea limitelor legale și stabilirea unor strategii corecte de lucru pot fi deosebit de benefice în a gestiona tranzacțiile intragrup și a stabili în mod corect prețurile de transfer.
***
În vederea uniformizării cadrului legal, precum și pentru a evita disputele generate de dubla impunere, în cursul anului 2023, Comisia Europeană a publicat un proiect de Directivă în vederea stabilirii unor reguli comune pentru prețurile de transfer la nivelul Uniunii Europene. Proiectul se află încă în curs de adoptare, urmând ca noutăți să fie publicate în cursul lunilor următoare.
Tranzacțiile intragrup și verificarea prețurilor de transfer implică analize complexe, precum și consecințe juridice care pot modifica în mod semnificativ cursul strategiilor planificate la nivelul societăților afiliate. Prin implementarea unor politici și proceduri solide de conformitate, precum și prin colaborarea cu experți fiscali și avocați de specialitate, companiile pot gestiona în mod eficient riscurile asociate tranzacțiilor intragrup și prețurilor de transfer, minimizând astfel expunerea la controale fiscale și sancțiuni ulterioare.
Av. Cosmina Șeulean